Când atingi azurul

Din roua viilor aduni
ciorchini de stele...
apoi cu ei în teasc să pui
noroade de idei,
din ele istoria de-o clipă
o-mpletești cu frunze aurii,
din ele țeși covor de vise.
Din elipse faci hiperbole:
punți în infinitul verde,
sperând ca în poartă să-ți apară,
smaraldul primăverii'
Sfios culegi safirele
aduse de-un val rătăcitor.
În noaptea echinocțiului tomnatic...
aÈ™ vrea sa fiu
un vers de soare și de lapis,
azurul în palme să cuprind.
Să mă pried printre vise cu umbre arămii,
dintr-un ungher al toamnei.
O nouă lumese va ivi
din roua viilor
din vii.