Ingerii joaca sotron pe sufletul meu desenat cu creta pe caldaramul incins... Unul arunca cu o piatra si ma loveste in crestetul gandului ascuns dupa un vis, apoi incepe sa-mi numere secundele catre eternitate:...."unica, doica, treica..."... dar a calcat pe linia dintre vesnicii ... "patisa!"...si-o ia trist de la capat aruncand cu piatra in sotronul desenat pe sufletul gol...a gasit un alt drum...din asfalt se ridica aburi si mie-mi cresc crengi de copac si aripi de gand atarnate in loc de frunze... Adie vantul usor si aripile ma duc tot mai sus...sus...pana la stele...Mi-amintesc...am mai fost aici...cand eram fericita...am colindat cu Carul Mare printre constelatii, si am alunecat pe toboganul lunii cu cornul atarnat in jos...am coborat pe plaja...nisipul imi imbratiseaza picioarele, ma afund tot mai adanc cautandu-i imbratisarea fierbinte...as vrea sa raman aici...ingropata in amintire...
Mi s-au uscat buzele...caut amintirea cu gust de fragi si sorb din ea... Mi-amintesc...candva eram doi...am incercat sa numar pasii pana la noi dar m-am ratacit intre "eu" si "tu"...nu gasesc drumul...am pierdut harta...cred ca au furat-o piratii cand ne-au jefuit visul...
Ma-ntorc, si rog ingerul sa mai arunce o data cu piatra... nici acesta nu era drumul spre tine...insa ingerul imi spune ca a obosit...sa astept ziua de maine...
Pana atunci, insa, ploaia va sterge sotronul desenat cu creta colorata pe caldaramul incins si sufletul meu va rataci in abis...