Dintre toate neajunsurile din lume, am ales timpul.
O dimensiune abstractă, dar totuși cât se poate de concretă. La început n-am înțeles-o. Mai apoi am căutat să o înțeleg, să o definesc. A trecut ceva vreme până când m-am dumirit că lumea percepe timpul diferit și că niciodată nu voi înțelege această ciudățenie pe care unii îndrăznesc să o măsoare....Ca și cum asta ar avea vreo importanță...
Am aflat că timpul poate fi înțeles în atâtea feluri, încât nu are rost să fie înțeles.
Atunci am inceput să-l urăsc. L-am strâns de mijloc cu toată puterea mea.Am vrut să-mi mărturisească tot ceea ce eu nu știam...
Spre marea mea dezamăgire, s-a transformat în clepsidră...
Și, de atunci, tot curge, și curge, fără să-i pese măcar că eu exist...