Îmi place disdedimineața ochilor tăi
felul în care răsare acolo ziua
și tăcerea
și cuvântul...
și iubesc mai ales ploile din ei
căci totdeauna se termină
în curcubee
să alunec apoi pe fâșia aceea de lumină
ce desparte privirea de iris
până departe
până în adânc
până în ochiul tău întors
către o altă disdedimineață
în care vrem ca să mai fie
mâine