aceste cuvinte sunt oarbe,
mă ascultă, până ce se satură de viață.
am destulă putere să mă gândesc la tine,
să mă ascund după umeraș și să-ți aștept haina,
ca și cum aș fi vie.

am călcat peste mine ațâția ani,
ca un zombie murat,
fără să cred că am crescut.
nimeni nu m-ar putea auzi,
sunt atât de înfiptă în lavă
la fiecare întoarcere în mine.
este o dimineață urâtă care nu se termină,
viața mea e un acvariu cu viermi,
ca și în poezii,
totul se scurge aiurea din sânge.