Iar tu mereu, doar adevăr grăiai,
Cu glasul dulce, dureri tu alinai...
Ce inimă, ce suflet și ce minte,
Ce vorbe, ce pivire și ce zâmbet.
Ce apă, dar ce soare și ce lună,
Ce munte, ce copac și ce furtună...
Ce viață și ce moarte, noi petrecem,
Ce gânduri, ce speranțe și ce visuri...
Ce speriați mai suntem când ne ducem,
Ce drumuri, peste gropi și peste ziduri...
Ce somn, ce vis și ce dorință,
Ce viață și ce moarte azi răsună !