Din stânga în dreapta iese imaginea bună.
Plonjez privirea în imaginea cunoscută.
Imaginea imi întră în ochi, adică în punctul din care a plecat gândul.
Pe cât de lungă și lată și viu colorată era imaginea păcatului, s-a facut o prăpastie între encefal și restul creierului. Priveam omul din mine care venea sa treacă mereu de la encefal peste prăpastie înainte și imaginea prăpastiei îmi rămânea în minte și începusem să tremur. Dând o foaie înainte nu m-am văzut pe mine, ci L-am văzut pe Iisus.
Mă apăs în vis, ieșind afară faptă în culoare = ~ imagine E înclînat.
Cobor în maxilarul de jos(gard=umanitatea) de pe curba ce-mi închide vorba și văd o imagine.
Până pe vârful nasului a stat un val de tensiune. Imaginea mea era în centru, iar eu mă duceam după ea. Intram în o gaură neagră. Normal când înaintezi iți cad ca niste căramizi, dar mergi înainte.
Împrosc răutate pe imaginea sferei din dreapta sus.
Visez și imaginea imi vine în ochi.
Amorsat nu se face arcadă, nu am imagine.(arcada peste un cerc gol) Rezultă nevoia de imagine = plăcerea.
Arcada în trecut pe imagine.
Imaginea ta vine spre mine pe val.
Valul aduce imaginea în picioare.
Sensul normal e sensul acelor de ceasornic. Suferința = rotire înversă = pată de culoare, o imagine de respingere de ex. maro. Apoi imagine respingătoare cu puncte în miscare(lilieci). Imagine maro catifelat, rotire în sens invers acelor de ceasornic.

Vorba mamei și a tatei care scoate eul meu la viată din tablou, din imaginea suferintei.
Experienta acceptată => imagine pozitivă => stare de bine, a radia.
Experienta neacceptată => imagine negativă => stare de rău, disconfort.
Imaginea bună (albastră) + imaginea cu desertul = încă nu e muzica, înjosit, parere proastă despre mine.
Pe drumul spre sfera ideilor când mă întorc se văd x fascicule negre. Imaginea pe negru se face marită și e respîngătoare și o dau încolo.
Plăcerea => [mama “era și este” bucurându-se în imagine, prezenta mea] + [prezenta mea și eu bucurându-mă] => [poza fînala în mîne //] = [petale de floare ca traducere a imaginii în asociere cu natura pentru dualitatea în mine și în natură]
Imaginăm într-un balans că se fac anumite lucruri. Am văzut-o pe mama cum a pășit în 2 pași zâmbînd.
Imaginea de sine întruchipând păcatul e îngropată, e amintire vagă.
Căutând în potrivire se revine la imaginea inițială și atunci se dă culoare.
În refuzul de a te potrivi intri în teama față de imaginea comparată (noua reprezentare) și așa zăbovesti sau te rezemi, te apeși în imaginea veche, până trece teama.
Ce mult înseamnă să ai imaginea celuilalt. Ce liniște când ne știm așa.
Râd către celălalt din masca râsului. Celălalt fiind o imagine. eu, masca râsului, imaginea celuilalt. ?
Reflectarea perpendiculară a eului, însă în o nouă imagine.
Prin a da iubire Lui Dumnezeu, omul este mai puțin egoist. Imaginea cu prezenta Lui Dumnezeu, a iubirii și a omului. (de la stânga la dreapta)
Bucuria o imagine a gândirii 8 în plan vertical.
Gândul la cineva. Văd imaginea. Mă duc spre imagine, care se îndepărtează. Vine un gust de mâncare.
În afara mea: Gustul ce vine în imagine cu gust. Mă duc, în amintire, spre o imagine ce se îndepartează (în amintire)
Imagine și pelicula în o secundă ca revelație sau ca amintire.
Fântână cu țepuș și imagine. Mă îndepărtez de mine, de centru.
Afirmarea “lapte gros” și imaginea mi-a adus liniște și mi-a confirmat despre acela din mine care se duce continu.
Torpila din imaginea păcatului vine către mine dacă nu l-am mărturisit bine.
Torpila vine peste mine ca să lovească în o imagine construită din teamă sau din o răutate care nu vreau să o am. Bumul acesta de foc roșu vine într-o viteză fantastică peste ceea ce sunt țintind o imagine tocmai creată. Sunetul bumului ce vine din stânga se aude în urechea dreaptă și este ca sunetul dat de scuturarea unei columne din“z”-uri.
Imagine scursă _| gust de mâncare.
Sentimentul urcă, crează imaginea.
Imaginea e rotită în iubire(spre stânga – spre dreapta).
Negatie în gesturi, care erau dar sunt unde e cuvânt. Gesturi în imagine O cuvânt din exterior => gesturi în imagine și zgomot O.
Gesticularea față de ceea ce este loc, imagine.
Gustul vine din dreapta lângă imagine ca degetele la închinăciune.
A face + imagine = a face celui care era în imagine.
Masculinul are legatură cu imaginea verticală, în care se află situatia.
Imaginea în care ne încredem noi o afișăm. O punem cu o mână în ochiul drept.(cu mana dreapta ?)