Vreau să știu și faptul de a cunoaște imediat.
Vreau să respir cu tine viața.
Vreau să mă rezem să adorm.
Vreau să fie nu știu cum.
A vrea și a putea în aceeași ecuație.
A fi închis înseamnă a vrea statuie.
Când vreau ce frumos, când nu vreau e o notă mai jos.
A vrea și convingerea.
Fapta ce o vreau după o cortină deschisă apare.
Sunt rău pentru că vreau să fiu rău.
Parcă nu a fost și neputința de a ne aminti ceea ce am vrea, rămânând pentru vise accesul.
Nu vreau să trăiesc suferind.
Durerea vine după “nu vreau”.
Greutatea de a executa = a face + un “nu vreau” în spate.
A sta lipit de oameni, de ceea ce vreau.
Unde vreau să te am să mă ierți că te mai bag câteodată la fund, doar de aici poți privi raiul și iadul.
Când am ochii ca cerul senin vreau să zbor.
Fac ca să fie în un fel care îmi convine, care vreau să fie. “să fie în un ceas bun.”
A vrea cunoaștere = bilă albă în gură.
Dorința se pune peste fapta. Apoi se pune negația (poveste îmbibată de dorința care nu vreau să o am).

Când se naște a vrea, a vrea da să inpinga simbolul făcându-l gest în povestea despre mine. Și atunci decid dacă vreau sau nu. ?

Când nu vreau vine ca o cometă în fața a ceea ce sunt cu celălalt parte în mine, se face loc între mine și celălalt, se schimbă în om negru repede și fără să îmi dau seama îl ia la subraț în un mod aparent prietenos pe celălalt, care este în mine, ca să pornească pe cale, cu mine și cu celălalt care este în mine. Am vederea de din afară, din spatele lor: a mea, a omului negru, a celuilalt din mine, însă eu fiind în afară în lumină albă (percepută). Deci, a nu vrea pe celălalt duce la apariția omului negru și la ieșirea mea din mine.
Unde celălalt știu că este în un fel pot avea reacția: nu vreau, nu îmi convine, “ia mai du-te”.
Te vreau, îmi convine să fii, te rog să stai cu mine.
Sub platoul meu vreau soarele meu, ca eu să îmi fiu centru.
A vrea, a dori, a nădăjdui fără de gând rău.
A vrea + emoția ilogicului
Scriu|ceea ce scriu(?)|ceea ce nu vreau, care este mai întâi pentru a fi (pentru a se pune).
Picătura care nu vrea să fie atrasă gravitațional.
Nu+nu vreau = nu
Mă întorc unde nu vreau (după negație).
Semnificația are legătură cu “a vrea” ?
Sunt în cercul visului, vreau să dorm.
Răutatea vine din stânga, ca sentimentul. Are legătură cu “a nu vrea”.
Bag cap negru înainte și pe umăr îmi pun coarda “nu vreau” și trag = negație.
Curba “nu vreau” se oprește în gesticulare.
Pupilele în jos = a da cu hățurile calului = “a vrea”.
Nas, urechi, pupilele în sus = “nu vreau” ?
În vis se face confuzie în privința lui “a vrea”.
“nu vreau” este după ce bagă capul înainte pe lângă oglindă (în dreapta). Normal se trece prin oglindă.
Vin înapoi în stânga alb unde nu-i, pe valul “nu vreau”.
“nu vreau” se datorează consumului de energie.
Fapta se pune dacă las. Las unde “nu vreau”.
“a vrea”/ “a nu vrea” + a face bine/răul
“a vrea” este pe linia orizontului.
Iubirea este înainte de “a vrea”.

Este un “a face” unde nu vreau, punând răul în celălalt prin oglindă?
De la un anumit nivel eul nu vrea să mai cunoască.
Unde vreau (El din idée în conștiința mea)
A vrea = tăcere.
A face răul și binele sunt aproape simultane cu “a vrea” și “a nu vrea” ?

“a vrea”, “a nu vrea” e în afara oglinzii ?
Sunt rău unde “nu vreau”.
Vreau unde iubesc. Dacă tu așa vrei să fii atunci și eu.
Mă duc înainte prin calea “a vrea”.

Îmi place unde nu vreau să prostesc-ireal, în realitate eu vrând să ajut.
“nu vreau” se naște în dreapta în întuneric.
Timpul se naște să vreau.