Amestec, suprapunere de sentiment.
Atingerea ca sentiment.
Când ai sentimentul că faci rău sau că faci bine referința o socoate.
Acel sentiment că sunt așezat și acel indian din aeroport care avea o așezare a lui și vorbea celorlalți.

În vis traversam sentimente.
Vorba care îngroapă sentimentul.
Faptul că sunt dat pe spate. Sentiment al pragurilor. “hopa Mitică.”
Sentimentul urca, crează imaginea.

Picură eul în mine
În cercul gândirii în care eram
Reumplându-mă,
Refiindu-mi,
Însă sunt cu sentimentul/ gustul
Nefiirii de sine
gust al sferei ce nu era din mine
Prin care am trecut în celălalt cerc de gândire(câmp deschis?).
(este de vină emoția?)

După decizia de a face și după a face rămâne sentimentul facerii de rău, sentiment care începe cu “dacă”. (?)
Sentimentul e după ce am făcut.
Ce am făcut rămâne în absolut și apare sentimentul.
A suferi: unde nu mai știu(așa apare sentimentul?).
Sentiment în idée.
Deducție: n = sentimentul de eu ? (percepția centrală a eului)
Reacționez față de cine am sentimente mai mari.
Răutatea vine din stânga, ca sentimentul. Are legătură cu “a nu vrea”.
Răutatea vine mai încet decât sentimentul, dar vine încărcată cu “da sau nu”.
Sentimentul se naște din voință. Sentimentul e sfera albă.
Speculație: voința stând pe marginea dintre lumină și întuneric naște sentiment.
Sentimentul de jupuire după înjurătura celuilalt care am zis că e către mine.
Avem nevoie de sentimentul de celălalt.
Ne înțelegem sufletele prin sentimentul de sine. ?

Ia-ia ia-ia ia-ia i-a-a cântec din plâns de nou născut.(prin gâtul)( clepsidrei?)
Unde un sentiment criminal m-a trezit din somn
Sabie mi-a pătruns în piept.
Sufletul s-a dus în parfum de crizantemă.
Cine mă mai omoară? Mi-am spus.
Și mi-am adus aminte de mine
Și am stat în stânga(oglinzii)
Și oglinda-mi ștergând-o dădeam să plâng.
Cântec cosmic spre lună am cântat.
A urmat o tăcere și apoi un cântec de bucium
Și apoi cântec de înviere. Și am înviat în lună.
Și am pornit spre dreapta sabie.
Și a plouat cu picături mari la oglindă.
Și am trecut prin sentimentul de Dumnezeu cu “cântec la braț”.

Conștiința îmi era după EL și El era ovalul roz și am făcut o curbă până la sentimentul de mine din fața Lui(a ovalului), împingându-l prin ovalul roz, împingându-l la mine.
Se storc/împing fructele pământului. Curge mustul printre fructe, jos la sentimentul de mine, în stânga.
eu + (imagine + idee) = a fi în sentiment, care te oprește să fii în faptă(devii tu)
Sentimentul este doar când se atinge da sau nu. Sentimentul este negru fumuriu? Și vine din stânga. Da sau nu este staticul.
Când nu am iubire, dar fac fapta bună, sentimentul greșelii mă va atinge /). venind din stânga(centru stânga ? în drum oblic); eu fiind înaintea mea, ca un punct al gândirii.
Emoția(?) ia sentimentul de sine și cred în ilogic deși știu că e fals. ?