și iarăși
iarna
ți se-ntinde supusă în față
ca un imens animal alb
scoțând aburi calzi prin hornurile caselor

aștepți vântul rece din nord
care să-i înfioare pielea murdară
și s-o tragă de labele rănite către locurile ascunse
din care tot revine

și din așteptarea ta
apare o balerină de argint
ce alunecă prin oglinzile ferestrelor larg deschise
mișcările ei pleacă din tine cu aripi gri de păsări tăcute
începi să te legeni
într-o cutie muzicală uitată în parc
în vasta sală de bal a unei lumi pe cale de dispariție
sub candelabrele de cristal ale ultimei nopți

și dansezi dansul învingătorului și învinsului
în blana aceasta strălucitoare și grea
până uiți de anotimpuri și roluri
până când nu mai simți
mâna uscată și rece
care te trage de picioarele rănite
către locurile ascunse
din care o să revii