agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-06-18 | [This text should be read in romana] |
P.S.: Ja no sóc Adam!
[P.S.: Nu mai sunt Adam!] de GABRIEL DRAGNEA, traduït del romanés al català per PERE BESSÓ Per què m’enyore del pas antany perdut pels jardins del Paradís? per què sent el gust de la poma tacat de pensaments passejats en la foscor, mossegada sota les mirades dels àngels com adormits en les trinxeres dels cels? Així ha nascut el color del pecat entre els teus llavis que mussitaven l’engany. Per què m’enyore de la nuesa del teu cos que només el somni me’l dibuixa trencat nit darrere nit, com un dolç càstig per la desobediència? On és el joc de les mirades de diumenge a la nit quan posavàvem nom a les flors i coloràvem el vol de les ombres? Retrobe la teua sorpresa en cada poma que rep dels venedors d’il•lusions. Així ha nascut el color del pecat entre els teus llavis que mussitaven l’engany. Per què m’he oblidat del pas antany perdut pels jardins del Paradís? Quan tornarem a banyar els nostres cossos en la pluja de l’estiu sota els cirerers en flor? I ara, quan t’escric, encara recull bocins de lament i cants de perdó. P.S.: Vull oblidar el teu perfum de poma... i com hem paït el color del pecat entre els teus llavis que mussitaven l’engany. Ja no sóc Adam, sinó tan sols un record vagant pels jardins del Paradís. P.S.: Nu mai sunt Adam! De ce mi-e dor de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? De ce simt gustul mărului pătat De gânduri plimbate-n întuneric, Mușcat sub privirile îngerilor Parcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău Ce doar visul mi-l schițează frânt Noapte de noapte, ca o pedeapsă dulce Pentru neascultare? Unde este jocul Privirilor de duminică-seara Când puneam nume florilor Și coloram zborul umbrelor? Îți regăsesc mirarea în fiecare măr Ce-l primesc de la vânzătorii de iluzii. Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce am uitat de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? Când ne vom mai scălda trupurile În ploile verii sub flori de cireș? Și acum, când îți scriu, încă mai culeg Fărâme de regret și cânturi de iertare. P.S.: Vreau să uit mirosul tău de mere... Și cum am născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. Nu mai sunt Adam, Ci doar o amintire Rătăcită prin livezile Paradisului. Gabriel Dragnea 30 octombrie 2012
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy