Fără puncte cardinale

Năluca de ceață cu joben oranj,
Schimbă apropierile pe depărtări.
Nu-i loc, nu-i loc în autobuzul gândurilor sale
Care ne poartă către un viitor minunat, refuzat,
Azi impus de nălucirile nălucii.
Privesc viitorul pipăindu-mi trecutul
Când Nordul era în Nord,
Când nălucirea nici măcar bănuită
Era alungată de un sărut,
Când soarele răsărea din Orient,
Într-o primăvară perpetuă,
Ascunsă în inimi.
Păsările zboară sa ierneze, însă năluca
Le mână spre Nord.
Frunza consideră codița
Prin care își trage seva din ram
Drept un lanÈ› greu din care se smulge
Pentru a ajunge-n pământ noroios.
Năluca ce definea punctele cardinale
Este azi o Doamnă cu Coasa ce definește doar
Gropi comune uitate
În care îndeasă și păsări ce zboară spre "Sud"
Și frunze naive și năluci plictisite
Și opțiuni ale unui viitor refuzat.
Ce punct cardinal mai rămâne,
Neasaltat de muștele verzi?
Nici măcar o hilară nălucă
Cu triste pretenții
De punct cardinal...