nu există eroi anonimi. expresia e inventată de generali ptr. ”cinstirea” cărnii de tun. în fapt ori ești erou ori anonim. ai înțeles generale?

televizați la grămadă, eroii zilei de azi au atîta ficțiune pe ei încît ăia veritabili dar omiși, sunt tot mai palizi, mai ciudați, par ființe de pe o altă planetă. ăștia nu se vor înrola în nicio revoluție, nu vor ”cuceri științific” nicio nouă bombă nucleară și nu vor lansa la apă, ca noe, vreo nouă credință. ăștia sunt ”lămuriți dinainte” cu lumea, dispar ca în cimitirul elefanților și ”aflăm” de ei peste secole deși, la vremea lor, nimeni, nici măcar ei înșiși nu au visat că vor fi eroi...

eroii sunt acei indivizi care n-au înțeles, nu înțeleg și nu vor înțelege niciodată ce înseamnă grija. sunt totuși persoane conștiente de actele lor. un nebun e total inconștient. un erou e total neglijent dar perfect conștient că nimeni pe lumea asta de rahat nu îl poate opri decît moartea.

am văzut o păpădie ciufulită de o baligă lîngă drum. totuși, era tot ”în picioare”. în văzul lumii. la soare. deasupra. și mi-am zis mă dă-o-n mișcotoropleazna ei de treabă! ăsta da EROISM!

chiar și de la ”eroii” lui Tolkien ai ce învăța despre eroism: ăștia nu fug ca iepurii ci ”își caută un refugiu”...păi să mor io dar chiar sună eroic!

află că nu poți schimba răul și că oricum se va întîmpla. dar mai ales află că poți schimba reacția ta în fața oricărui rău posibil. și acum ridică-te în picioare. bun. acum trăsnește-i una cît poți de tare!

Ulysses a ridicat șmecheria la rang de eroism. după el e exclus să fii eroic dacă nu ești prinț și cerșetor în ACELAȘi timp...sau să inventezi un nou cal troian.

eroii sunt de trei feluri:
- pentru copii
- pentru copii și femei
- pentru copii, femei și tot ce mai încape în lumea asta de reticienți speriați…

acest curaj fără de tine însuți
această lipsă totală de instinct de conservare
să știi bine că n-ai nicio șansă dar să-i dai înainte să bubuie
această ultimă și cea mai tare dintre victorii!

Alexandru cel Mare cică dormea cu Iliada sub pernă. asta mi se pare doar o completare inutilă la mitul cuceritorului. mie mi-e suficient să-mi pun dușmanii acolo sub pernă. și să încep să apăs. încet...pînă adorm...

majoritatea ori ”sunt convinși” că îi va salva cineva, ori speră, la greu. numai eroii mizează Totul pe o carte, vor să se salveze singuri și, ai dracului, chiar reușesc!

lumea o ducea fain și fără să definească fericirea. pe urmă Adam, primul erou al Căderii, a descoperit că e gol...

îl întreb pe google de ce nu mai găsim eroi reali nicăieri...primul rezultat al căutării e www.hollywood.com... netul și starletul vor pune eroismul în pod, lîngă toate celelalte inutilități prăfuite…