Am închis ușa
cu toate că nu e nimeni să mă caute.
Am tras zăvorul,
l-am proptit în zid pe dinăuntru.
Poezia ta
e ochiul care mă urmărește
când nu-i nimeni acasă.
Cuvântul tău
e fructul interzis
pe care-l apuci cu ambele mâini
mușcându-l hapsân
când nimeni nu te vede.
Am închis ușa.
Am tras zăvorul.
Am citit poemul tău pe furiș.
Un ochi mă caută pofticios.
Gura mi-e umedă.
Ai spus ceva?
Mă doare.