nu pot spune nimic despre mine
în lumea în care doar banii contează
cearceaful îmi este din nou pătat de propria scârnă
îmi curg din nou toate secrețiile urină și fecale și sudoare multă
nu pot spune cât de roșii și dureroși îmi sunt seara ochii
fiindcă e inestetic că mă deșir din carne
în general nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc despre mine
dar simt atât de puternic cum mi se tot întâmplă de vreo treizeci de ani
că viața mea e la fel că încă mai sunt
precum ciorchinii de strugure uitați iarna sub streșini
precum copacul înalt în curtea leagănului de copii
și mulțumesc lui dumnezeu pentru lumina ochilor
nu știu de ce
e ca și cum pe roata olarului sunt un vas cald și moale
mă umple cerul fără voia mea
nu pot vorbi altceva decât că viața e frumoasă
și credeam că poate vor înțelege
dar este mult zgomot în colțul în care trăiesc
printre oamenii surzi care taie pădurile
frumoasele păduri