între mirosul de transpirație și cel de mort
am ales întotdeauna mirosul de mort
îmi tot repetam
ce dracu emiliane
morții nu mușcă n-au cum să-ți facă rău
adu-ți aminte de vremurile în care
alergai după accidente și sinucideri
apoi te-ntorceai să scrii cît mai repede
pentru breaking news-ul online
le spuneai tuturor
așa cum alcoolicii beau la botul calului
tu scrii la botul mortului
toți îți plîngeau de milă și-ți spuneau
că ai probleme cînd îți vedeau tremurul mîinilor
de fapt
erai trist
mai trist decît un mormînt evreiesc fără nume
ce dracu emiliane
morții nu mușcă n-ar face rău nici măcar unei muște
cel mult o să-ți lipsească o vreme
apoi o să-ți aduci aminte de ei
speriat că nimeni nu-și aduce aminte de tine

mirosul de transpirație m-a făcut
totdeauna să vărs
mi-a adus aminte ce-nseamnă să fii încă viu:
toți bolnavii înfipți în perfuzii ca niște îngeri dializați
casele mizere cu oameni în loc de pereți
și lapte praf în loc de icoane
dar mai mult ca orice
mirosul de transpirație al propriului trup după ce oamenii pleacă
momentul acela cînd duci genunchii la gură și te faci ghem
ca o femeie năucă ce-și pipăie himenul inflamat
după ce adoarme bărbatul

și vine o zi
cînd îți aduci aminte de toate zilele în care
credeai că nu se mai poate
zîmbești îți spui că dracul nu-i negru e rogvaiv
dacă nu te mai doare nu înseamnă că te-ai vindecat
ci că poți vorbi despre tine la persoana a doua

va fi totul bine îmi spun
mi-au rămas nopțile nedormite din morden
nopțile strașnice în care între mine și întuneric
se lăsa luna plină
ca un moment de însingurare între două trupuri
după ce-au făcut dragoste