cineva citește din mine
unde? cine?
acel cineva a plecat aseară devreme
atât de devreme că luna nu apucase încă a se cerne
și a căzut în cameră pe fereastră
de nu puteam să mor de atâta lumina albastră
cuvintele mi s-au rărit atât de mult
că nici de-o coadă nu am avut îndeajuns
despicate la vârfuri, tocite pe-o parte
mă și întreb dacă au fost vreodată pe-o pagină de carte
pe coate literele sunt șterse
să muști, să împingi, să lovești, să strivești
cariile poartă urmele silabelor
ce-au căzut
mestecând aerul într-un ritm doar de ele știut
amețitor de lent și incoerent
ca uitarea la timpul prezent

suflete cum te prezinți la Marea Judecată
fără dinți, fără coate, cu pielea uzată?