darling
trăiesc ca ducesa de Portland în ghiocul galben
din care mi se citește tandru
un sonet de dragoste
bătut la mașină noaptea, sub
filamentul lunii pătată de cratere
în peștera ta
peste colții rânjind spre satelit ai Mont Blanc-ului
peste Canalul Mânecii deșirate în valuri
peste granițele Engliterei încărcate de emigranți precum
firele de telegraf cu rândunele

dar eu nu mai aud
eu privesc spre
liniștea plânsă din ochii ei desperecheați
de singurătate și ură
ca o pereche de mânuși pierdute
și găsite de o tânără cu păr lung, purpuriu
ce scrie dumnezeiește mușcând
din buza virilă a iubitului

când intri pe ușă să-mi aduci paharul cu lapte
tăcerea mea va fi un act nobil
un bibelou din porțelan de Chelsea
vom discuta despre vreme și sezonul de vânătoare
aceste cuvinte vor fi topite în șemineu
și cu lava lor voi umple craterele
ce se cască în noi, cei răstigniți
între demnitate și dragoste
între apă și sânge albastru

între te vreau și te sun înapoi
ți-aș arăta pe o hartă cât de mult te iubesc
dar caleașca e gata
armăsarul negru rupe din tot cu copita
darling,
nu uita să-mi uzi begoniile de pe pervaz din camera de zi
le voi smulge una câte una când mă întorc
și-ți voi împleti din ele o coroană
demnă de Caesar

promit