o să stau ascunsă
când din ce în ce mai frumoasă
mă voi face
mai ales când voi da
de cuvinte
exact așa cum
se găseau ele în starea aceea de grație
atunci când totul se reducea nesfârșit
la virginitatea peisajului pe care
niciun concept
niciun referent
nu îndrăzneau să îl atingă
și sensurile pluteau deloc abstracte
pline ochi / suflete fericite
egale cu ele însele
nu se găsise încă acel cineva
histrionic posomorât cârtitor
să-și îndese coatele
să se tânguie că
n-are loc de ele
pe dată să proclame
(dez)ordinea proprie
o să stau ascunsă
o să testez imboldul aproapelui
de a da like-uri
pe rețele de socializare doar
la margine de drum
la o șuetă
o să-i simt
bucuria când
îmi va descoperi chipul
nu așa de strălucitor
de ieșit din comun
indignarea
numai nepăsarea
când oglinda mea
va reflecta altfel
decât a lui
o să-l înțeleg poate chiar
o să-l iert
o să mă înțeleagă poate chiar
o să mă ierte:
orice ascunzătoare își are limitele proprii
când evidențele grăiesc de la sine