Iarna, copiii săraci mănâncă ceai de tei. Cu terci. Cât să ai burta umflată. Tuciul e pe o masă, afară, în ger. Vorbește cu o pereche de ghetuțe. Cu o găleată. Cu un borcan în care au fost, cândva, murături. Ceaiul de tei este pentru mezină, se trezește peste noapte și vrea papa, mami. Parcă nici oamenii nu mai sunt cum erau odată! Nici vremurile. La sat, foamea abrutizează sufletele.

Ocupă două camere, într-o casă al cărei proprietar le-a cerut, imperativ, să plece. Sunt 7 copii, cu vârste cuprinse între 2 și 16 ani. Sunt din satul Ștefan cel Mare. Stau toți doar cu mama, Iancu Daniela Marioara. Are 36 de ani. Mai are un copil, o fată, în total 8, dar aceasta și-a luat lumea în cap. Mă-sa spune că s-a măritat. Femeia a născut primul copil la vârsta de 16 ani. Primii 4 copii, toți fete, sunt făcuți dintr-o relație anterioară. Cu primul soț este căsătorită și la acest moment, deși ea a plecat de ani buni de la el și a mai făcut 4 copii, cu alt bărbat. Spune de cel cu care încă este căsătorită legal că era un om agresiv. Și că i-a turnat 4 plozi fiindcă o bătea. E ora 9 și abia e trezită din somn. Asta fiindcă îi batem în geam. Iarna, la țară, lumea se trezește târziu, abia la al treilea cântat al cocoșilor. Adică ăla de amiază. Tatăl celorlalți 4 copii și-a luat și el lumea-n cap, în urmă cu mai bine de două săptămâni. Femeii i-a spus că pleacă, în Marea Britanie, la muncă, însă ea nu crede așa ceva. Anterior, îl reclamase la postul de poliție din sat că a încercat să-i agreseze sexual fetele din prima căsătorie, una de 16 ani, alta de 14 și cealaltă de 12 ani. Asta pe vremea cât a fost plecată și ea, să câștige o pâine, pe afară.

Cele două camere în care stau aparțin cumnatului, cum ar veni, iar acesta s-a supărat că i-a denunțat fratele la poliție. „Omul a plecat, nu vrea să mai știe nimica. A plecat dintr-o prostie, pentru că a greșit. Am plecat și eu, anul trecut, 3 luni în Spania, iar el, pe perioada cât am fost eu plecată…” Femeia spune că a aflat abia acum. A poftit la fetele femeii din prima căsătorie. Din acest motiv, cumnatul, cel care îi găzduia, în cele două camere, s-a supărat atât de tare încât le-a dat termen, tuturor, să plece în câteva zile. Camerele au intrări separate. În prima, de 6 metri pătrați, e un pat. Mai e și o sobă de lut. O masă, o policioară, un televizor vechi. Și un miros greu. Pe policioară se află o bancnotă de 5 lei. Banii sunt luați de ieri, pe datorie, să aibă pentru pâine, astăzi. E și o diplomă. Pentru cea mai bună mamă! Dată de copiii Nicoleta Iulia – 16 ani, Ionela – 14 ani, Ștefania Adela – 10 ani, Gabriela Cristina – 8 ani, Alexandru Ionuț – 7 ani, Elena Andreea – 5 ani, Maria Nectaria – 2 ani. Cea mai bună mamă are, pe sobă, un rest de ceai și o oală cu apă. Spune că are și o oală cu ciorbă, dar a făcut-o fără carne. Să fie de post. Dumnezeu o crede!

Fata cea mare este la liceu, la Călărași. Pleacă, dimineața, cu personalul de 5:00. Ajunge înapoi acasă la ora 15:00. După care pleacă într-un luminiș din apropiere, dincolo de drumul național și de calea ferată, să adune vreascuri. Le cară, acasă, cu cârca, într-un sac de rafie. Toader Ionuț Aurelian este numele celui acuzat de femeie că i-a agresat fetele din prima căsătorie și cu care acesta a mai făcut 4 copii. „Ne-a mințit că se duce la muncă, cu vorbă bună, eu nu aflasem nimica, le-a fost frică copiilor să-mi spună. După ce a plecat, la două zile, fetele mi-au spus ce s-a întâmplat pe perioada cât eu am fost plecată.” Toader Ionuț Aurelian, capul familiei, are 30 de ani. S-a tot luat de fete de fiecare dată când a venit beat. Și a venit beat în fiecare zi. Acum e de negăsit. Veniturile sunt cele din alocația de stat pentru copii, adică 588 de lei, pe lună. Atât și nimic mai mult. Fiecare membru al familiei trebuie să trăiască, zilnic, cu suma de 2,45 lei, asta dacă-l excludem pe capul familiei, fugit și el în lume. În schimb, statul român asigură fiecărui pușcăriaș, zilnic, suma de 4 lei, pentru mâncare. Desigur, ceea ce se întâmplă în casa cu două odăi, cu intrări separate, din satul Ștefan cel Mare, nu este un caz izolat. E plină Câmpia Română de copii flămânzi. Făcuți pentru banii de alocație, buni de băut la mat. „Da, bea de stinge!”

Mama nu știe unde se va duce cu toți cei 7 copii. La Primăria Ștefan cel Mare, asistentul social e plecat. Viceprimarul Gheorghe Iacob nu are chef de vorbă. Satul e cenușiu și plin de noroi. Au turnat copii, unul după altul, dar nu au fost angajați niciodată. Tatăl a stat, cu ziua, pe la o fermă, dar a fost alungat după ce a fost văzut că este în permanență băut. În odaia de zi, cum ar veni, Maica Domnului, dintr-un tablou de pe perete, zâmbește a pagubă. Acum, din banii de alocație, cumpăra ulei, un bax de pulpe de pui și cartofi. Ce rămâne înseamnă bani de pâine sau de mălai. Bani pentru curentul electric. Pentru apă. Și cam atât. Copiii nu au haine groase, un papuc roz stă aruncat prin bătătură. Sunt și 3 câini, toți speriați. Dar și câteva culmi de rufe puse la zvântat, în ger. În cealaltă cameră, cu intrare separată, sunt numai paturi. Nu există sobă. Fata de 14 ani iese ciufulită. E subțire. E peltică. E răcită cobză. Ne spune cum, noaptea, cât a fost plecată mama, tatăl vitreg o pipăia. Pe unde, fato? Și ne arată. Aici. Aici. Aici. În tot timpul ăsta, o privește speriată pe mamă. Parcă nu o credem. Mama nu știe de ce a făcut atâția copii. Plânge subțire. În nici o oră, ajung angajații de la Direcția Generală de Asistență Social și Protecția Copilului. Degeaba. La strada mare, plină de noroaiele lui februarie, foamea aleargă de la o casă la alta. Și, a dracului, parcă se bucură!