Confu Domine?

Mă întorsesem nebiruitor la mine...

Poate că păcatul sexual are legătură cu a vibra.

Ajută-mă Doamne, am spus ca om egregor în mintea mea, dand sa apuc ajutorul in fata.

Și mi s-a arătat satan îmbrăcat în haina albastru-vinetie, șezând linistit și mi-a spus:

- Eu am făcut păcatul!

- Ahaa, deci suntem fifty-fifty?

Înțeleg că ar fi vorba de ouă euri: eul meu și Eul lui satan sau minele meu. Știam că eu aș fi sinele lui Iisus. De ce nu se poate vorbi de eul Lui Dumnezeu? Deci, Dumnezeu nu s-ar pronunță Dumnezeu, ci Dumnez-el, că-n cultul inițial despre El, căci și eu sunt eu dintr-o ubicuitate de spații “sunt”. După un timp gândindu-l pe Dumnezel că treime mi-a venit să îl numesc precum Eminescu zisese … Tla.

Și ai reușit să scapi de suferință păcătosului?

- Da, unde minele s-a dus om-cu-dară-de-albastru în văzduhul minții.

Apoi, că din capul ce era peste capul meu, Iisus mi-a spus că tunand:

- Eu sunt păcatul!

Iată, acesta este singurul “eu” al Lui Dumnezeu.

In mintea fiecaruia trebuie sa se aseze cetatea Ierusalimului…
Vorba sufletului îmi spuse:

- Toate propozițiile “eu sunt …” sunt mincinoase și periculoase.

Acum în apă minții mă afund.

Faptele sunt cu binele.

Și într-un miros de flori, lângă flori m-am simțit. Și m-am dus la farul “genovez”, lăsând dară de albastru fin.

Fapta egoismului începe cu “că’”. nu este vorba de acel “ca”…

Îmi vine să joc ozosep, ozosep…
Verdele unguresc precum ochii mei, care devin albastrii cand privind e mama langa mine.

*

De ce preoții iubesc mai mult spovedaniile literare decât cele de rutină?
De ce vorba sufletului creaza materia ...?