Exegeza până la fior sau Degetele de fum gri dens.




Duhul Sfânt sau jocul în reprise!

Văd picioarele lui Daniel Titirezu și înțeleg că prin faptul că murim și că-s picioarele lui că o foarfeca, că Dumnezeu pe lumea asta merge la pas cu noi.

Trebuie înlocuit în și yang cu în și out; Gaia cu eul găurii negre a galaxiei.

Parcă în mintea mea eul era o mulțime de găuri negre.

Văd că mă liniștesc dacă mă racordez că conștiința la două euri. În eul din urmă eram una cu Dumnezeu.

Remarc faptul că mă încred în orice formă. Că “eu …” = globalizare.

Vreau un aer de blândețe din infinit spre mine.

Resuferinta a fost din o minciună a satanei.

O, Doamne sunt bă’leagă’ a unui veșnic inorog!

Pe cap am o blană sentimentală!

Înțeleg cuvintele lui Iisus: “leapădă-te de ține, …”

Prezența lui Iisus mă face să mă eliberez din pumnul Lui Dumnezeu, în care eram una cu Dumnezeu.

Înțeleg că sunt: sunt imbecilule! Cuvântul de aur, “imbecilule” era adresat satanei, eu eram acel sunt.

Să îmi stau în cap, mi-am spus.

Simt că am ochi frumoși!

Mă simt că izvor în creștet!

Sunt bine. Sunt mare în valuri.

A crede = a te scinda în aer = desuet.

Văd cum Fiul îmi iese victorios din mare _Y/_ că statuia libertății.

*

A gândi din toarcerea/suprapunerea că a două fire.

Răul că o umbră este asemenea unei lâni. => lână de aur, argonii, Saturn.

Simbolul face să îmi răsucesc/gatuiesc eul.