Curajul de a face schimbări majore într-o viață uzurpată de consecvențe și stabilități a cărei traiectorie este schițată de versatilitate, manipulează neobișnuitul pe care îl modelează în plenitudine, dacă este susținut de pasiune, vocație și inovație.
Lașitatea se opune schimbării, căci se teme de ce nu controlează și are aprehensiune la inedit, improvizație și risc.
Lașitatea se mulțumește cu puțin, căci prea-multul ține de curaj, îndrăzneală și schimbări eclectice, intuind în ofertele vieții uluitorul, uimitorul și superlativele.
Nici curajul, nici lașitatea nu au viziune, căci dacă ar avea, ar combina imaginația cu analiza care ar înlătura riscul, respectiv teama.
Gândurile conștientizează viața și dacă s-ar transforma în vacuități, ființa s-ar fixa de siderare, iar atâta timp cât gândurile sunt active și se mișcă în reprezentări omul este activ și se desfășoară în activități, trecând prin întâmplări pozitive sau negative pe care le procesează reziliența.
Conștiența ne conectează prin văz la realitate, iar oniricul ce se manifestă în lipsa conștienței dezactivată de somn ne conectează la vise, coșmaruri sau hiatusuri, când imaginația o ia razna și se mișcă alandala printr-un mental nesusținut de entitățile sale exponențiale care este condus de oniric, când omul este traversat de starea irațională de vis.
Irealitatea ostracizată de realitate pe motiv că are consistență de iluzii, non-sensuri, enormități și absurdități, se refugiază în oniric unde se poate manifesta activ și dinamic, creând din imaginația irațională vise și coșmaruri prin care omul se mișcă cu paradoxalul în el însuși.
Oniricul devine evanescent când omul se acordează la realitate și mintea sa trează procesează ceea ce văzul îi proiectează sub formă de imagini obiectivate de rațiune.
Când omul nu are vise și nici coșmaruri, oniricul experimentează neființa care nu poate rezista ființei în care senzorialul și entitățile sale sunt active însuflețind și impulsionând ființarea.
Neînțelesul a colecționat întrebările de tip aporie cu răspunsuri imposibil de redat și neînțelesul fecund conține germenii fertilului care încolțesc în cunoașteri secvențiale ce nu construiesc progresul racordat la cunoașterile piramidale care își schimbă vârfurile atunci când sunt atinse.
Neînțelesul se mișcă în alte coordonate decât cele existențiale care gestionează înțelesurile.