oameni cu inimile frânte vin să-mi ceară
ajutor,
un ispășitor,
dreptate și să nu mai aștepte din cer

ar putea sângera
zâmbește îngerul
din celuloza unor arbori ce șoptesc
în urechea întunericului
după părerea mea forțat
și lui îi plac cărțile

fiecare faptă bună are în spate răul unei
întâmplări cu final controversat-
un om pe care nu-l poți da înapoi familiei lui

cerusem să nu sufăr de frig
aprindeam țigara de la țigară
după principiul
îl observă pe primul
se învoiesc pentru al doilea
îl nimeresc pe al treilea
în plin
tomberoanele,
cauciucurile arse,
masa de alba-neagra atrăgătoare

ce impresie poți să faci atunci când scenariul
nu te ajută
să-ți ascunzi urmele
dimineața vor veni să cerceteze în jurul
șarpelui ce-a rupt rândurile

la cererea binelui și răului
așa face multe dacă aș vedea cărțile
unuia dintre cei cinci sute de milioane de supraviețuitori
ai apocalipsei
deși nu sunt convins
cine va mai pune mâna pe armă
sau pe tractor
ca să nu vorbesc de creion sau bisturiu

viața îmi este obligată
și mi se datorează

eu sunt cel pe care nu vreți să-l vedeți pe ziduri
noaptea
căutându-l pe dumnezeu
și dacă ar trebui să urc până aș muri
o parte din mine tânjește

mă trezesc cu gândul că și alții pot ucide
din dragoste să tacă frumos
asemenea fulgilor ce se dezlipesc de pe geam,
asemenea mie
cel care vă vorbește acum despre iertare.