pentru mine, cel mai mare român din toate timpurile este un sârb- numele dumnealui este destul de sonor și aproape încăpător în marea vitrină a lumii literare de pe la noi - adam puslojic

văd că de la o vreme feizbucele nărăvaș nu mă mai dă în atenția celorlalți. voi continua să zbat clopoțelul distanțelor și aceasta fiindcă în uniunea scriitorilor din românia, din nou și-au băgat coada toți dracii.
cei mai mulți dintre dânșii pot așeza cumințel o virgulă între două războaie, sunt buni cântăcioși și au darul de a face din zarzări o altă primăvară a poeților -
putineiul româniei în care se bat scriitorii cu doi de i este plin. acum, că soarele nu mai mijește pe sprânceana talentului pe care nu îl au, s-au pus din nou pe harță: vor uniunea!


în ceea ce mă privește, SUNT născut la șapte luni din dumicatul unei idei pe care mama o avea cu DUMNEZEU


IATÄ‚ DE CE APÄ‚R UNIUNEA SCRIITORILOR

AICI I-AM CUNOSCUT PE FĂNUȘ NEAGU, PE MIRCEA MICU, PE DOMNUL TOMOZEI, PE ARGHEZI ȘI EMINESCU, CEI DIN URMĂ PRIN SPUSA LUI NICHITA CARE SE FURIȘA UNEORI PRIN OCHII LUI ARGHEZI, LA CARE AM LOCUIT O VREME ca să învăț meserie și am învățat devenind aproape nemilos de faimos în repararea timpului, STÂND ÎN PRIVEGHIUL UNUI MINUTAR, CU DORA ȘI MIRELA STĂNESCU, ȘI ALȚI ARTIȘTI MARI DE LA CAPITALĂ, ori MIHAI CIMPOI AL MOLDOVEI, VASILE TĂRÂȚEANU AL NOSTRU ȘI AL UCRAINEI, IOANA CRĂCIUNESCU BUCURIA ÎN CARNE ȘI OASE, criticul DANIEL CRISTEA-ENACHE, inconfundabilul dascăl în poezie ALEX ȘTEFĂNESCU, CU AI MEI, CU CRITICUL LITERAR - UNIVERSITARUL NICOLAE OPREA, MIRCEA BÂRSILĂ ȘI FRATELE AURICĂ SIBICEANU, CU VIRGIL DIACONU ȘI ALȚI FRAȚI ȘI SURORI ALTELE, ÎNTÂISTĂTĂTORUL BUCOVINEI ȘI ARHIEPISCOPIEI ARGEȘULUI CALINIC ARGATU CU NEMAIPOMENITUL SĂU TALENT DE POVESTITOR, CA ÎN CELE DIN URMĂ SĂ ÎNCAP APROAPE NORMAL ȘI SONOR ÎN INIMA CELUI MAI MARE ROMÂN CARE ESTE UN SÂRB- ACADEMICIANUL ȘI RĂSCRUCEA DIN TIMOC, FRATELE ȘI PATRIOTUL, BUNUL DASCĂL ȘI SAMARITEAN - TRADUCĂTORUL ȘI POETUL ADAM PUSLOJIC -

ieri, cam pe la prânz am simțit ceva din bombele pe care le-am trăit în perioada serbiei, una dintre ele încă neexplodată,
-îmi scrie fratele nostru JEAN DUMITRAȘCU cum că se cutremură lumea și că bine ar fi să trăim despre unire și aproape lumina și îmi pune la pachet o scrisoare bine rânduind, semnată și parafată de un personaj fabulos - varujan vosganian -

e greu în poporul acesta dezbinat, e greu în poporul acesta în care slugile adună firimiturile celor care mâncă pita goală, e greu în țărișoara asta plină de copypaste și scârbă dar și mai greu e cu dragostea între a fi și a nu fi, greu este să locuiești în absența lui nu.


că sunt în uniunea scriitorilor și mulți vorbitori, că n-au fost în stare să deschidă olecuță fereastra spre marketing - legitimațiile de la școala de tramvaie în derivă fiind cu mult mai atrăgătoare, că există niște găști ordinare care se premiază când cu când cu- nimic de zis- dar dacă-i musai să scuturăm pomul depărtărilor din noi, atunci tot musai să o facem cu rămurica pe care stau să cânte truda și bucuria din fiecare-
sunt florian silișteanu - un poet român printre ai lui
și mă leg aci prin sfânt jurământ să slujesc poeziei, să apăr și să nu fiu calic atunci când distanța se întoarce acasă


25 martie 2021, DE BUNA VESTIRE, pe drum, într-o rulotă,
din belgia spre țărișoară
așa să îmi ajute DUMNEZEU