Nu am știut că o să fie așa –
că o să vină frigul brusc și ploile
or să împuțineze zilele
nu mă așteptam
ca liniștea să îmbrace ferestrele
și pereții ăștia reci
să ia forma umbrelor la înserare
nu mi-am pregătit sufletul
deci eu ce fac cu tine-acum
când nu te mai găsesc aici?

Bucureștiul e gri și m-am obișnuit cu el așa
printre ploi și nori grei
străzile sunt toate-un abur
copacii se dezbracă înfrigurați pe străzi
este o explozie de galben și roșu ud
trece și anul ăsta
îmi spun
și nu știu ce să fac cu tine-acum
când treci și tu cu el.

Dimineața-mi inspectez corpul, chipul
ochii, gura, pieptul, pântecul
îmi cântăresc frumusețea
cât mă păstrez tânără
mă adun cu totul, îmi parfumez pielea și părul
brațele albe
sunt o ascunzătoare numai bună
aÈ™ spune
aici ai o casă și-o inimă pe care să te culci
dar ce fac cu tine-acum
când nu-ți mai servesc la nimic?

Luna asta-i despre a auzi
mai mult decât despre a te face auzit
a spus un guru spiritual
și-am tăcut și-am ascultat
cum trec zilele și-n muțenia lor
timpul a căpătat dimensiuni formidabile
și te-am văzut cu spatele întors
ca o statuie rece și-am înțeles
că tot ce pot face cu tine-acum
e să creez –

pentru că totul e un dar
chiar și ce nu vrei
iar ăsta-i darul tău
singurul pe care mi l-ai dat
o fântână din care să beau
până nu mai simt sete
un foc în care să-mi ard săbii și platoșe
și lacăte de nedeschis
un gând care naște gânduri
un pământ care naște muguri
ăsta-i darul tău
pe care-l primesc cu sufletul deschis
așa cum a fost dat să mi-l dai
așa cum a fost dat să fie al meu
iar pentru asta
mulțumesc.


https://www.youtube.com/watch?v=reXbQ0fVw5Q&ab_channel=SleepToken