e aşa uşor să trăieşti poezia
ca o găleată de apă rece scoasă din tine
mai adânc din izvoare în gânduri
te dai, te împarţi, în viaţa celorlalţi
ca un genunchi plecat în rugăciune
ce este omul, o poezie
căzută din Chipul Tău
iubirea crescută în jertfă
şi dorul de moarte
veşnica mea chemare
când aripa de înger a încetat să zboare
mă mângâie pe umăr şi ştiu
de unde-i pacea,
în poezia ascunsă
în potire...