îmi furi timpul, cel rămas. știi că-i una, și-i toate cele patru bătăi, alt glas.

tu, o să spui, că fiecare-i în cămara lui.

dacă poți să te târăști, te târăști.

vei crede că exiști. te întreb: contează?

ești mort? ești viu? răspuns îți este frica fără vreo formă.

iubirea și iertarea…

ai aceste două cuvinte în tine?

copilul se uită la cruce și spune:

- tati, dar de ce nu îl dăm jos? cuiele alea nu-l dor?

tu îi pui mâna pe ochi.

tu doar gândești. gândul e surd. mai e și prost și mut.

nici ăla din caracal nu joacă table cu gardianul (ghici cine plătește zarurile), nici putin nu pune sârmă ghimpată, nici în nordul coreei nu-s canibali.

la prânz, punem pe noi o canadiană. lume peste tot, fum peste tot.

pare că am schimbat registrul? nu!

doar îmi prind inima în acul de siguranță, să nu cadă. îi fac și nod dublu.

valurile trec peste, în pas de defilare…