Sunt un incult alien,
nu l-am citit pe
E.E. Cummings, nu-l înghit nici pe Ginsberg,
mi-e greață de ei,
după-un film cu viața
prinderii scrisului apropiat
de coada de pește artistic a unei deghizări,
mă uit la pisica Penelope cu părul mamei —
o fi chiar maică-mea deghizată în felină,
sunt cel mai mare incult amator de versuri,
așteaptă-mă, cultule, să mă răsfăț incult
în pământul reavăn natal, ca o baltă rețea
mă voi și afunda eu cândva, mai e timp,
am mai aflat ceva din filmul văzut aseară,
fantomele sunt bolnave și de sângerare
"spirituală" — Hercule Poirot dezleagă
pe fondul necredinței în nimic iraționala
enigmă a uciderii fiicei
de-o mamă cu palazzo în orașul lagunei
prea posesivă, uimită că fiică-sa voia
să se împace definitiv cu alesul inimii

Sunt un incult, ceartă-mă, dar știi,
nu mă vei înhăța nicicând, nu mă supui,
poți fi tu poet boem și să mă faci ferfeliță
ca pe-un papagal prins până la urmă de-un
erete prin Sahel la o oază după tot impactul
c-un milion de aripi verzi scut-evantai

Hai, hrănește-ți puii golași, cu mine,
alienul nepoet,
prin cuibul stâncii
îmi smulgi ultimele clipe
îți satisfaci sublimul cruzimii
împărțind în ciocurile filiale
din carnea mea —
voi rămane stolului agoniei
papagalul prins foarte dibace deasupra apei

Fii îngerul morții, ingurgitează biletele,
ceva din mine
să-ți ies
în scris regurgitat
către-un pui
favorit

Pe mine va da o prăpastie oricât să mă aibă,
pe tine vârful montan unde vei ajunge
nu va vrea să te răscumpere-n
valea vieții
de jos, te crezi invincibil noaptea,
ziua rămâi încrustat în uitare, lentoare,
dai intr-o anulare a tot ce-ai operat,
tu nu însemni / însemnezi
decât sentimente absente,
c-o risipire a imaginației
într-un scris ba încordat,
ba prea relaxat,
nu vreau nicio brichetă, să te scap
cu mult ozon revărsat în spațiul terestru
de criza sufletească devastatoare
ar fi prin versuri tot ce aș încerca acum,
vreau să mai trăiești mult, să te urmăresc
până îți vei duce singur crucea, refuz
să-mi mai dau silința de-a te mai înțelege,
parcă ar fi gemene
nepotrivirile noastre,
pe care tu le-alimentezi