un pic
atât am stat împreună
până când trenul a călătorit o dată
prin întreaga lume

o singură gară
o singură bancă
aceiași călători
ne făceau cu mâna
o singură îmbrățișare
a mea pentru tine
pe singurul peron
o singură floare
scăpată pe jos

le-ascultam povestea rămasă în urmă
gândul tău primea gândul meu
spre înserare
doi fluturi se prindeau într-o spirală
în jocul de-a fi alături de-o stea

dintr-o carte uitată
vântul tot răsucea o filă
de-ar fi putut lăsa cuvintele să zboare
ne-am fi ales vreunul
poate că ceasul asta indica când
cu limba-i tremurândă
spre miezul nopții
întârzia

un pic
mai mult dacă ar fi fost
aproape că mi-aș putea aminti