agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ Escapism
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-09 | [This text should be read in romana] |
O dată când ne mutam de la sud la nord, am condus și am
condus pe malul Marilor Lacuri, era în Vinerea Paștelui, soarele încălzea tot mai mult, fermierii se pregăteau să planteze cartofii: - uite, pui scumpi, lacurile, apă dulce. După ce am traversat podul Sault Sainte Marie a început furtună de zăpadă, nu vedeai zare de om, venea sara, am oprit într-un loc cald, asa cum cere viscolul, se-ntindea pe geam ca un păianjen, urechi ciulite, după zece povești am adormit păsărește, dimineața am continuat până am apucat o altă furtună de coadă: - mamă, când ajungem? unde mi-i iepurașul? mi-am pierdut biberonul, când se va opri furtuna, n-a venit să ne-nghită? o să vedem urșii? Da mamă, ajungem, ajungem când soarele răsare: - Și o să vedem pescarii? Da mamă, o să vedem pescarii. - Și o să vedem vulturii, și moose-ul, și vulpea, și lupii. Da mamă, o să vedem și vulturii, și moose-ul, și vulpea, și lupii. - Și cascadele? Și cascadele. A doua zi cu greu am deschis ușa, lumina ne orbea, numai văzusem în vița noastră atâta lumină, o lumină care ai fi zis vrea să te înghită, să te omoare, am continuat drumul, și am continuat până când am ajuns în tundra acoperită de zăpadă și cenușă, trunchiuri de copaci ascuțiți și negri, săbii arhaice aruncate pe câmpul de luptă cu ascuțișul spre cer, de parcă vorbeau: de ce Doamne? Am condus și am tot condus, sute de mile, am văzut și pui de copaci cum scoteau capetele de sub cenușă, părea că și alte păsări se întorc (înafară de ciori). Nu știu de ce scriu acum despre Marile Lacuri și apa rece și dulce, despre furtuni de zăpadă, copacii cu trei frunze. Îmi amintesc, ne mutam pentru un loc de muncă și o casă. Poate doar am vrut să-ți spun, să nu-ți faci griji pentru pădurea care a ars,fara de stire zăpada va veni să astupe cenușa, iar cioturile negre vor vorbi cu Dumnezeu, în ciuda fumului, vei vedea cu ochii tăi cum o pădure firavă și tânără crește, și atâtea și atâtea frunze vor aștepta să fie bătute de vânt, spălate de ploi, înghețate de ger, de nici n-ai să te vezi de printre brazi, și ai să spui: - Mă regăsesc și nu mă regăsesc în tine Doamne. Sunt un visător oko-jumu, vorbesc din vise, mănânc din vise, mor și trăiesc în visele de la marginea lumii, pe când se pare, tu, cuceritor fără arme, mânuiești drumurile, furtunile. Mă uimești Doamne ce stil ai, cât de dibaci ești, și cât de ușor îți este să pretinzi inexistența zborului deasupra apelor adânci, și tulburi, iar taigaua, o taigaua, cine nu o visează când e în burta ta nu o pricepe niciodată.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy