agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 216 .



Țara copilăriei
personals [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Purplerain ]

2025-02-22  | [This text should be read in romana]    | 



Erau altfel iernile. Eu le-am privit prin ochii unui copil, care de-abia aștepta să ajungă la țară. Nu avea cum să nu fie bine. Nu îmi puteam petrece o vacanță tristă sau fără farmec, pe malul Borcei, în satul bunicii, din partea mamei. Copiii au, în spiritul lor, o dorință a reîntâlnirii, atunci când sunt departe de ceea ce iubesc. Iernile erau grele în Bărăgan, cu ger, cu zăpezi mari, viscolite. Mă rugam să ningă. Mult, cu cei mai mari fulgi. Sau să fie viscol, iar casele să fie acoperite, aproape în întregime. În tren, îi ascultam pe bunici vorbind și îmi dădeam seama de un lucru: că între gândurile lor și ale mele era o nepotrivire. Bunica repeta, șoptit: "Cine știe de nu ne-o prinde vreun viscol... Aici rămânem!" Printre atâtea altele, bunicul avea serviciu. Și, mai mult de-o jumătate dintr-o sâmbătă și-o jumătate dintr-o duminică, nu putea rămâne la țară. O gestiune grea. Trăia într-o stare de continuă oboseală, pe care i-o observam în tăcere și în sobrietatea privirii în gol. Când furtuna, din verdele tulbure al uităturii, se liniștea, tot ce văzusem în ochii lui devenea amintire. Cine știe... Poate că erau troiene și în Buzău... Auzisem, la știri!
Mă gândeam că este și-un gestionar al sufletelor. Făcea tot posibilul să fie bine pentru toată lumea. Nenea Tică, 'nea Costică, domnu' Ene îți strângea inima cu căldură. Schimbarea vremii se întâmpla și basmul mi se așternea la picioare. Aveam bunici, aveam unchi, mătuși, veri, prieteni, animale. Case cu fumul ieșind pe hornuri, în armonie cu acoperișurile albe. Visam să rămână totul așa. Oamenii mergeau încet, oprindu-se pentru odihnă. Viața bătea înainte și tălpile săniilor trase de cai erau încălțări rezistente. Lăsau urme în zăpadă pentru rezolvarea cerințelor de zi cu zi. Iar ale noastre luau avânt, din vârful dealului, pe pârtia de unde troianul unise gardurile caselor, ca să atingă aproape mijlocul Borcei înghețate.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!