nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă

mi-e dor de varianta mea neșlefuită de pe la 20

mi-au dispărut din super-puteri

și nu știu pe cine sau ce să dau vina



poate pe confort sau pe faptul că am ieșit

din raza a tot ce cunoșteam

sau pentru că mă transform

și aceste elemente

aceste perspective

îmi sunt total străine



rămâne doar să aștept

ca moleculele să se aștearnă grațios

în forma nouă

să îmi accept noile trăiri



între timp

în deriva emoțională în care mă aflu

stau și privesc

cum vara cu valurile ei extreme de căldură și lentoare

de răzvrătire și întrebări

îmi atinge ușor gleznele- coada pufoasă a unei pisicuțe care se alintă.