ne pregăteam să răsărim impreună
când ne-a apucat un fel de apus

tăcerile ne-au ros cuvintele pe dinăuntru
golindu-le de sens...

iar noi n-am observat la timp

credeam ca vorbele
sunt un fel de accesoriu -inutil

pană intr-o dimineată
când privirile au amuțit
si
nemaiștiind cum să ne ințelegem
ne-am intors spre cuvinte

abia atunci
am observat că nu mai respirau

..muriseră de singurătatea noastra...