ÃŽnainte
Cu un minut
Cu unul după
Îmi împart timpul pentru liniște
Cu dungi îngroșate
Simulez drumuri
Multe și ramificate
Ca un pom părăsit de iarnă
Trec bătăi de pendule
Prin mine
Ritmic pășesc peste graniță
Un om aici, unul dincolo,
Peretele de sânge pare oglindă,
Cu unghia zgării argintul
Plămădesc gloanțe roșii
Și țintesc ideile cuminți
Adunate grămadă
În țarcuri rotunde.
Pragul răstoarnă clepsidra
Nisipul ține loc de pământ
Pașii se-ntipăresc mai adânc
Dar, bolnavii de vânt
Mor prea devreme
Prea devreme
Secunde mă despart
Mă apropie
De pereții grotei pustii
Departe se-ncinge noaptea
Mă așteaptă în miezul ei
Ca o floare de nufăr speriată.
Un ochi îl închid obosit,
Imaginea cu mine plecând
Se-nghesuie-n iris
Dar cu unul m-agăț
De fecare secundă
ÃŽn care am crezut
Miroase usor a iarbă-ncolțind.

Mă întorc.