Ma simt amortita. Pur si simplu as vrea sa pot pune undeva un punct, ca sa o pot lua de la capat. Imi vine sa imi iau "la revedere" de la toata lumea, de la toti cunoscutii, sa le spun ca eu imi dau "erase", si ca daca dupa asta ma mai intalnesc pe strada cumva, sa nu ma salute, caci nu-i voi mai recunoaste. Nu, eu nu ma pot reinventa ca Mihaela Radulescu sau ca mai stiu eu cine, nu ma pot gandi ca vreau sa fiu Marcela si sa fiu Marcela. De fapt, cine si-ar dori sa se numeasca Marcela?? In fine, imi dau "erase" fiindca sentimentele mele nu mai sunt demult rotunde si fara inceput si sfarsit, fiindca nu-mi spune nimeni niciodata ca sunt "inubliabila", fiindca sunt o sinucigasa nedeclarata, si fiindca modul meu de a ma sinucide este viata.
Nu stiu niciodata nimic important, imi masor din cand in cand IQ-ul ca sa ma asigur ca uneori pot gandi, am invatat sa beau whisky fara sa ma sufoc din cauza tariei, uneori urasc pe stomacul gol, dimineata inainte chiar de a deschide ochii, ma-nvart in sentimentele mele ca un motociclist pe zidul mortii si.. cam atat. Ah, ba nu! Mai e ceva: iubesc, dar asta nu are niciodata legatura cu nimic.