Am ajuns la o concluzie. Dincolo de antologii cred că Patria ar trebui să îi fie recunoscătoare lui Radu Herinean. A făcut un mare seviciu Cetății. Un serviciu puțin observat de mulți dar prezent acolo în crevasele și firidele societății.
Cred că datorită agoniei exită ceva mai puțină agonie în anumite colțuri mai umbrite ale vieții. Adică există cu ceva mai puțini pacienți în spitalele de boli psihice, ceva mai puțini în pușcărie pentru viol, tîlhărie sau conducere sub influența anumitor substanțe. Cred că există cel puțin cîțiva și cîteva care astăzi sînt în viață și nu atîrnați de vreo țeavă, nu sînt pescuiți de prin vreun canal sau adunați cu fărașul de pe trotuarul vreunui bloc, cred că astăzi sînt ceva mai puține prostituate și poate ceva mai puțini drogați, cred că există mai puține disperări înecate în alcool și ceva mai puține femei absolut nefericite. Și toate astea datorită agoniei. Poate că statistic vorbind există ceva mai puțină poezie bună și o maree neagră de lături pseudopoetice, dar acest lucru pălește în lumina binefacerilor psihosociale pe care agonia le aduce Cetății atunci cînd cuplați la ea mii de nefericiți evadează în cyberspațiu și sînt pentru cîteva minute sau ore... poeți, eroi, îngeri, vampiri, cadavre, flori, pietre, cristale, flăcări, bețivi, tineri, zei, dumnezei, cai, sfinți, umbre, madone, emiri, vampe, capre, planete, avortoni, leproși, văduve, ibovnici, căpitani, transexuați, lipitori, statui, elvis presley, toboșari, electroni, semiramide, evangheliști, satrapi, critici literari, pictori, maradone, africani, wallchirii, nibelunigi, traci, călugări capadocieni, papi, anti-papi, marii tereze, maici tereze, mateloți, budiști, arabi, americani, evrei, naziști, selgiucizi, ioane d'arc, rasputini, culori, nisipuri, meduze, nefertiti, troleibuze, stalini, împărați, caligrafi, calviniști, attile, seniori, johny cash, arhangheli, odalisce, lipoveni, paianjeni, coșmaruri, ambasadori, piei roșii, femei fatale, corăbii, miorițe... și multe multe alte lucruri.