îmi închipui că mă tolerezi în
camera calfelor înspicat
deși
ne-am despărțit de mult
mutându-ne
de pe un ceas pe altul
visul omului matur
***
în colț
surâsul humei îngropându-mi
departele de tine aproape
***
mă trec dimineți până unde
iedera umple golurile
despărțindu-mă de mine
***
întreabă despre spini încetul
să simt pe unde suflă duhul
cuprins în nici o carte
de somn
***
prin bărbi
ori chipuri îngerești
de moarte
profetului să-i legi cătușe
de un liman
soarta să mi-o îndrepte
cu dulci înstrăinări
***
e șapte
ros la tur de-atâta devenire
de când te caut purtând
în băț
întreaga fire
***
și zemuie cu limpezime vie
pe mugurii de lună
trup de vânt
adus
la temelie...