Basescu nu mai e un topic ci un ex.
Nu pentru ca as fi fost vreodata impotriva dar nici "pentru" nu mai pot sa fiu.
Ma bucur ca putem iesi in sfarsit din postura de sedusi si abandonati care ii diseca inca naiv reactiile pentru a-i intui restante urme de afectiune.
Dupa casnicia lunga si paguboasa cu Ceausescu (brrr, inca ma cutremur! l-am luat de tineri, ce stiam pe atunci?) ne-am alinat rapid cu zambetul cald al Bunicutei si am reusit sa ne proiectam un ideal in d-l Constantinescu, meritoriu poate dar neimpresionant prin manifestare (cui ii mai pasa totusi, urma oricum Marea Dragoste-cu pauza calina de rigoare).
D-l Basescu nu ne-a aratat interes de la inceput, s-a insinuat incet in viata noastra, intai ne-a cucerit anturajul (Ministerul Transporturilor, Primaria Capitalei). Ne putea vedea astfel mai des, facandu-ne sa radem de fiecare data, empatizand cu din neimplinirile noastre, contracarandu-le prin forta distribuita pe canalele fiecareia.
Si ca in orice relatie bazata pe iubire, i-am spus "Da!" cuceriti si indragostiti.
La un moment dat insa (acesta), mult prea repede, idealurile noastre au inceput sa difere. Si putem spune, in sfarsit puternici si in sine crezatori: Nu mai suntem impreuna d-le Basescu!
Va dorim toata modestia necesara pentru a suporta in viitor zambetele noastre cand ne vom aminti, senini, de Prima Dragoste.

Poporul la feminin