știam e bine să bei apă nouă
îmi place izvorăște din adânc
pe pietrele uitate deasupra
de cei care au plecat în grabă
apa e a lor
se satură doar când o bem
*
de la o vreme mă grăbesc să trăiesc
am uitat să mai înghit ceai
cred că am uitat multe
trebuie să nu mai alerg încurcat de gânduri
un pumn de orez atât îmi trebuie
să am răbdare cu mine
*
televizorul ascunde tot ce nu poate încăpea în el
sfârșitul nu are loc printre oameni
poate că pomii tăi neplantați încă
vor mai ține pentru încă o viață pământul în rădăcini
fetiței tale
să-i fie bine
*
scriu în gând și tot am să scriu
degeaba e mai alb decât noi
omul care ne taie picioarele