Dacă vrei să-ți irosești viața fii "artist"
mâzgălește câteva foi, mergi cu ele peste tot
arată-le tuturor, arată cum știi tu să scrii frumos
adună-i pe toți din casă la cina ta de taină
cu bucați de pâine uscată pe rânduri întregi
desenează două pătrate , patru triunghiuri de diverse culori
vinde-le prin baruri, încarnează-ți blocnotesul și creionul în ființă
dacă vrei să te irosești fii "artist"
găsește-ți deprinderi și gusturi boeme
stimulează-ți mintea până-ți sare câte-o idee prin ochi
gândește-i pe toți, găsește-le scop
caută-ți drumul, închide-ți urechile - permanent
rămâi doar tu în fața intrării în lume
trăiește
fii sigur că scopul tău în viață nu coincide cu al nimanui
...

frunzele se lipesc de apă , ploaia de copaci
sufletele de culorile copacilor
rădăcinile de noi începuturi
noi carți de titluri pompoase
fiecare rând trece monoton spre sfârșit
...

îmi simt camera mai rece
îmbrățișarea asta trecută se-agață de colțurile tuturor pereților
trainica pânză de păianjen țesută de sinele meu înduioșat încă
fără scăpare de eu, nici o zi nu poate repudia veșnicul off tentant
dar eu pășesc adeseori pragul rece
aflându-mi restul vieții atât de static
înghețat în hruba asta polara, fosta carcasă goală
unde eram