„De unde ți-ai luat alți ochi?"
Întreabă de din zori
Cămila încețoșată în vinuri cu buchet.

E dimineață post festum
Lacrimile de lumină plîng
Din ochii obosiți de sete.

„Iarăși am luat de grumaz
Pisica înțărcată, prea tînără
Și am uitat să-mi spăl ridurile;
În cristalul lingușitor
Am văzut că nu sînt
Eu...incantația viscerală”

De ce nu m-ai oprit prietene
Înainte de a pogorî în mîlul gros?
Ascultam gregorian
Gustam prafuri nostalgice
Atingeam un tiv de catifea epidermică
Luceam cu galaxii pe trup
Desenam orizonturi cu degetele
Răsfirate pe coapse de madonă obosită.

Lăuntric, mă striga țipătul facerii
Am dat din umeri ca un lacheu
Care nu a primit bacșișul cleios
Din mîinile claustrofobe
Ale tîrguitorilor de plăceri.

De ce nu m-ai oprit?
Þipătul mi-a scos mîinile din trup
Atunci am amețit în lovitură
Aruncat
În obelisc
Cu plisc

De acolo mi-am luat alți ochi.