Mi-e dor de tine...Nu știu însă dacă de tine sau de amintirea noastră sau...de ceea ce ai însemnat pentru mine...sau mai bine zis ce mai însemni încă? Știi , într-o zi o sa public toate astea, o să scriu o carte, sîc..Și o să te regăsești acolo după zeci de ani și o să-ți dai seama că mi-ai făcut rău...sau că nu ai fost destul de bărbat și mi-ai dat și povara ta...Și cel mai trist e că nu vei ști dacă am scris despre tine sau despre altă iubire de-a mea...Nu,nu te poți baza după timpul și perioada în care scriu pentru că gândurile mele nu au timp..Putea să fie la fel de bine povestea altuia adusă în timpul nostru...
Și eu n-o să-ți zic..Pentru că nu e corect, eu am amintirile și părerile mele și trec cu brio peste ele și tu la fel și nu vreau să ajungem să ne împotmolim în trecut...Și m-am lovit de trecutul meu săptămâna asta...Am cunoscut un tip,genul meu, brunet,creț,alpinist,cu motor, simpatic, sensibil, curajos, e exact ca tine...Ca toți cei din viața mea care au trăsăturile astea...Și începe mereu acelașă joc: el se îndrăgostește de mine pentru că sunt dezinvoltă și simpatică și visul oricărui bărbat și apoi o să ne dăm seama că nu ne potrivim și o să-și continue fiecare drumul și eu voi avea un nou subiect de scris..Nu pentru că mă doare și simt că trebuie să scriu ca să nu mă înăbușe tristețea-ce motiv lacrimogen și demn de secolul trecut – ci pentru că e interesant să fac analogii și pentru că unii vor avea nevoie de ceea ce scriu acuma sau pentru că,atunci când voi deveni faimoasă, voi publica o carte și va trebui să am povețe pentru cei care mă vor citi și va trebui să am amintiri cât mai normale pentru a le demonstra oamenilor că celebritățile iubesc în cămine ca tot omul și suferă și nu au bani de autobuz și mănâncă la cantină .
Și ca să închei, nu te voi uita, dar mereu mă voi preface că am făcut asta.