de fapt ne omorâm între noi
florile apa munții sunt doar pentru a fi mai frumos
nimănui nu-i pasă
locuiesc într-o mansardă
privesc spre aceiași oameni pe care i-am obișnuit de parcă eu nu-mi mai ajung
când închid fereastra mi-e teamă că rămân singur
deasupra mea doar zborul
mă mai ține pe pământ

într-o zi eram în gara de nord și un copil cerșea altfel
cu o mână la piept întreba
oare ce-și spun oamenii când tac