plec înspre toamnă,
nu mi-am făcut bagajele, încă,
tot mă mai arde soarele aceasta
și deja îmi este dor...

mai rabdă-mă puțin vară,
umbra mea îți desenează tăceri,
culorile mele se împletesc printre frunze
țesând dantele de curcubeu,

mai îngăduie-mă, doar astăzi,
să mă întind peste pădurea de tei,
să-mi așez capul pe un nor alb
și să mă învelesc cu ploile tale,

mâine îmi voi strânge-n valiză
toate visele neîmplinite,
le voi înfășura în fragmente de timp
stingând deasupra un praf de stele,

voi păși apoi agale spre toamnă,
mă așteaptă cu-n vânt rece
printre șoapte de frunze ce se ning în culori,
vă rugăm, închideți ușa...