In ziua cind m-am nascut era o mare intrebare in sinea parintilor mei " De ce ?" si asa am pasit in aceasta viata fara a sti cite lupte grele si cite incercari voi trebui sa indur.
Eu cred ca in acea zi ceva in aceasta lume sa zdruncinat si ca omul ce sa nascut nu realiza in ce neant se aventureaza.
Sunt ca o adiere de parfum cu tenta de levantica si scortisoara dar pentru dusmani sunt piperul inhalat de narile lor flaminde de aerul razbunari. Nu sunt o fire rea dar nici nu-mi place sa fiu calcat in picioare,prefer sa las de la mine si asa sa fie bine.
A sferi! este ceva ce lasa un gusr amar si care te face sa te gindesti daca mai vrei sa duci pe mai departe aceasta cruce ce din prea multa generozitate ai primito si pe care esti obligat sa o porti dar oare aceasta obligatie nu este relativa si ca odata cindva ai putea sa o daruesti si tu pe mai departe ?
Eu ca o adiere de parfum scump de femeie ce atrage priviri lacome si flaminde de a avea macar o bucata din ea.
Dar oare eu exist? sau existenta ma domina si ma asupreste? Acel nimic dintr-o adiere,acel nimic din sufletul meu ma apasa.
Sunt si voi exista intr-o adiere, eu sunt o adiere de parfum si voi ramine vesnic nemuritor pina cind adierea va disparea.
Niko.