Târzie adânca durere a iubirii de sine, din sine
fără mine
fărâme
Lansate cu vocea tandră a cuiva, cel mai iubit, cel mai drag
pe un prag
apoi,
rostogolită prin praful lunii și alungată prin lume
îți mărturisește dorința de a fugi
intr-o clipă

Dormi.
e târziu si voi comanda
stelelor sa iți închidă ochii cu razele lor,
pentru cel mai frumos vis din lume