iar după ce
făceam dragoste cu el mă pierdeam în fără cuvinte, rămâneam celulă din celula lui, alunecam

în rest totul era banal - mergeam la serviciu și ne beam cafeaua la ora 8.00 în data de 11.05.06 vorbind despre despărțire - despre cum am fi putut crește un copil - priveam la marele oraș incandescent cu trecători și-un menestrel la hanul cu tei - priveam femeile roșcate care doar seara când eram în arena circului - sus pe sfoara mea aurie - își dădeau seama că am picioare frumoase -
el îmi aducea un buchet de fluturi și-mi propunea să plecăm la Praga - eu îmi desprindeam apa vie și apa moartă din păr - mă mai uitam o dată la femeile roșcate din scaunele cu rotile - îi dăruiam tot ca și cum atunci ne-am fi cunoscut prima oară, râdeam larg și nu-mi găseam poeziile -
Medeea-cu-sâni-mari mă privea din ramă
- ce-o să scrii zilele astea?
curgeam o literă indiferentă peste chipul ei pasional (nu, cu siguranță nu s-ar potrivi cu Ivan) - îmi desfac albeața narcisită - aud un țipăt de prunc – mă rătăceam în albastrul lui – pâlpâi foc druidic – mă rup carne

apoi uitam cum se scrie venea m. făceam dragoste