Astăzi, când iarna e aproape
Totuși, tu vezi
Vocea din noapte
Și simți, adierea moale.

Te crezi visător, la porți de fier
Și bați, spunându-ți, ca încă mai poți
Să găsești vocea nopții, într-un pahar de vină
Și să strigi după umbre, care te-au răpit, copile.

Legănat, într-un leagăn de timp; împletit din ani și trecut
Aștepți cu sufletul în mână
Vocea, unei iubiri, de-o săptămână.

Te-ntrebi ca și cum nu ai ști
De ce te naști și rămâi tot copil
De ce nu ști și tu, toate-n lume
Să fi învățăcel, doar pentru o secundă.

Dar iarna e atât de-aproape
De vocea ta, ce strigă-n noapte
E liniște, sau plouă afară
E de-ajuns să ști, că este noapte.

Și-acum, când ai rămas așa de departe de toate
Tu-nveți să spui o vorbă blândă-n noapte
Tu-nveți să iubești, din nou
Și să nu rănești, iubirea-ntreagă.

Într-un vis de cremene, vocile capătă contur,
Într-un pahar de cristal, vinul capătă gust,
Într-un suflet, blând
Vântul e doar un copil
... Rămas ...

Taciturn și gănditor e timpul de acum
Vesel și uneori trist, e un suflet blând
Timid și visător, e cerul plin de nori
Dar mic și copil
E vântul,
...Doar un copil mărunt ...