gândurile cad unul după altul învinse de somn
oră din noapte în care filosofii de demult dezvirginau idei
adorm cu un poem despre fâșia Gaza
candori politice la mezat
mai milă mi-e de poet decât de cei căzuți
cel puțin ei trăiesc istoria nu și-o închipuie
răcnetele sângelui nu răzbat până la cei
frustrați de propaganda mincinoasă a păcii
cei care nu știu că jocurile se fac în altă parte a lumii
că speranțele tremură a neputință ca degetele cerșetorului
la colț de stradă
existențe mizere se învelesc cu pături de răbdare în cartiere părăginite
la ora cănd tiparnițele scot ediția de dimineață a unui griș cu lapte local și internațional

aștept exorcizarea poeziei
nu de diavoli
ci de îngerii
candorilor de menestrel
jaful inocenței noastre
și un haiduc poet
împărțind îmbărbătarea
în monezi de adevăr și foc sacru
cu care să mă petrec în noaptea albă
a lucidității

în schimb adorm
peste plachetele unor borfași de vorbe
sătulă de a fi părtașă la violul verbelor
limbii române.